În ziua de 24 februarie, de Dragobete, cuplurile își declară sentimentele de iubire. În cultura românească, Dragobete are o semnificație veche, cu tradiții și obiceiuri pe care oamenii le respectă și astăzi în mai multe zone ale țării. Festivitatea iubirii la românii prevestește primăvara și renașterea naturii. Sărbîtoarea are diferite nume, în funcție de regiunea țării: ''Cap de primăvară'', ''Sântion de primăvară'', ''Ioan Dragobete'', ''Drăgostiţele'' sau ''Logodna păsărilor".

Dragobete este o zi a veseliei și a iubirii, în mitologia românească, iar tinerii se îmbracă în haine de sărbătoare și se întâlnesc în comunități pentru a celebra iubirea. Cuplurile își oferă cadouri simbolice și flori, iar cei care duc mai departe tradiția populară, sătbătoresc Dragobete prin cântece populare și dansuri tradiționale. Unul dintre cele mai vechi obiceiuri de Dragobete presupune aruncarea unor flori în râu sau îngroparea unor obiecte în pământ, pentru un an roditor.

Multe cupluri se logodesc de Dragobete, deoarece sărbătoarea aduce aminte de logodna păsărilor, așa cum mai este denumită ziua de 24 februarie. "Dragobetele sărută fetele" este una dintre cele mai cunoscute tradiții de la sate: tinerii, atât fetele, cât și băieții, se îmbracă frumos și ies pe străzile satului. Băiatul, cu flori în mână se îndreaptă către fata pe care o place, o urmărește și o sărută. Dacă și fata sărută băiatul este un prim pas al relației de iubire dintre cei doi.

De aici s-a născut și expresia „Dragobetele sărută fetele”, conform tradiției. Pe vremuri, tinerii mergeau în cete prin pădure, la cules de ghiocei, care erau incluși, apoi, în ritualuri de sărbătoare. Potrivit superstițiilor, în ziua de Dragobete nu este bine să plângi. Se spune că lacrimile sunt aducătoare de necazuri și supărări pentru lunile următoare. În anumite zone din țară se obișnuiește ca, de Dragobete, fetele să-și pună busuioc sub pernă pentru a-și afla ursitul.