În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regimul fascist al lui Ion Antonescu din România a deportat în regiunea Transnistria, aflată atunci sub ocupație românească, peste 300.000 de evrei, romi și alte minorități. Aceștia au fost înghesuiți în lagăre și ghetouri, unde au fost supuși la condiții inumane și la exterminare sistematică.

Deportările au început în vara anului 1941, imediat după intrarea României în război de partea Axei. În prima etapă, au fost deportați evrei din Basarabia și Bucovina, care fuseseră anexate de România în iunie 1940. Ulterior, au fost deportați și evrei din alte regiuni ale României, precum și romi și alte minorități.

Lagărele din Transnistria erau situate în zone de stepă, unde condițiile de viață erau extrem de dificile. Deținuții erau înghesuiți în barăci insalubre, fără hrană, apă sau medicamente. Mulți dintre ei au murit de foame, boli sau în urma execuțiilor arbitrare.

Unul dintre cele mai cunoscute lagăre din Transnistria a fost lagărul de concentrare de la Moghiliov-Podolsk. Aici au fost deportați peste 100.000 de evrei, dintre care aproximativ jumătate au murit. Deținuții erau forțați să lucreze în condiții grele, erau biciuiți și torturați, iar mulți dintre ei au fost împușcați.

Un alt lagăr infam a fost lagărul de concentrare de la Acmecăuți. Aici au fost deportați peste 50.000 de evrei, dintre care aproximativ 30.000 au murit. Deținuții erau forțați să lucreze în minele de cărbune, unde condițiile erau deosebit de grele. Mulți dintre ei au murit de epuizare sau de boli.

Deportările și exterminarea sistematică a evreilor, romilor și altor minorități din Transnistria au constituit un act de genocid. Aproximativ 200.000 de oameni au fost uciși în lagărele din această regiune.

Lagărele din Transnistria sunt o pagină neagră din istoria României. Genocidul care a avut loc aici trebuie să fie amintit și condamnat, pentru a preveni repetarea unor asemenea atrocități.

Mărturiile supraviețuitorilor

Supraviețuitorii lagărelor din Transnistria au lăsat mărturii cutremurătoare despre ororile la care au fost supuși. Aceste mărturii sunt o mărturie a rezistenței umane și a triumfului vieții în fața morții.

Iată câteva mărturii ale supraviețuitorilor:

"Am fost deportată în Transnistria când aveam 10 ani. Am fost îngrozită de ceea ce am văzut. Deținuții erau înghesuiți în barăci insalubre, fără hrană, apă sau medicamente. Mulți dintre ei erau bolnavi și muriseră. Am văzut oameni murind de foame, de boli sau în urma execuțiilor." (Felicia Carmelly, supraviețuitoare a lagărului de concentrare de la Moghiliov-Podolsk)

"Am fost deportat în Transnistria când aveam 15 ani. Am fost forțat să lucrez în minele de cărbune. Condițiile erau teribile. Lucram 12 ore pe zi, fără oprire. Mulți dintre colegii mei au murit de epuizare sau de boli." (Benno Friedel, supraviețuitor al lagărului de concentrare de la Acmecăuți)

"Am fost deportată în Transnistria când aveam 20 de ani. Am fost martoră la atrocități inimaginabile. Am văzut oameni împușcați, torturați și uciși în cele mai crude moduri. Am supraviețuit, dar nu voi putea uita niciodată ce am văzut." (Rosine Mayan, supraviețuitoare a lagărelor din Transnistria)

Mărturiile supraviețuitorilor sunt o lecție de istorie care trebuie să ne amintească de pericolele intoleranței și ale extremismului.