Felul în care ne raportăm la mâncare reflectă relaţia noastră cu noi. Tendinţa de a recurge la diferite alimente ca formă de consolare sau recompensă poate scădea pe măsură ce devenim mai conştienţi de nevoile noastre personale, cum ar fi odihna, plimbările în natură, activităţile sportive sau lectura. Astfel învăţăm cum să satisfacem aceste nevoi în mod adecvat.

"Organismul ne atenţionează, prin foame, că avem nevoie de hrană pentru a trăi. Însă, noi nu mâncăm mereu doar pentru a ne satisface foamea fiziologică. O parte dintre noi apelăm la mâncare pentru ameliorarea stresului. De aceea, mâncatul emoţional se defineşte ca tendinţa de a răspunde la emoţii dificile, cum ar fi frica, furia sau tristeţea, şi la situaţii tensionate prin consumul de alimente, chiar şi în absenţa foamei", declară dr. Petronela Nechita, medic primar psihiatru , nstitutul "Socola", Iaşi.

Stresul creează un mediu favorabil pentru acest comportament alimentar. Mâncatul emoţional folosește alimentele pentru a ne simţi mai bine şi a ne împlini nevoile emoţionale. ”Foamea emoţională se manifestă brusc, aducând cu ea o dorinţă intensă de a mânca, având la bază o stare persistentă de disconfort psihologic, generată de stres. Reacţiile afective, negative sau pozitive, ne duc la alegeri alimentare pe fond emoţional.

Când mănânci ca să-ţi hrăneşti emoţiile, o faci repede, consumând alimente inconştient pe pilot automat, mai ales în faţa TV-ului, citind sau în faţa laptopului", precizează medicul. Relaţia cu mâncarea se formează în copilărie, cultivată sănătos sau nesănătos cu efecte în viaţa adultă. "Încă de mici am fost obişnuiţi, de părinţi sau bunici, cu recompense 'dulci' şi 'bune' pentru fiecare reuşită, ceea ce ne predispune la o înclinaţie spre mâncatul emoţional odată ajunşi la maturitate.

Practicile nesănătoase din copilărie, cu care am fost obișnuiți de părinți sau bunici, cu recompense dulci șu bune, pot persista şi în viaţa adultă, făcându-ne să ne trezim noaptea, atraşi de dulciuri, de o cutie întreagă de bomboane sau un borcan de dulceaţă la miezul nopții. Mâncatul a devenit pentru mulţi o evadare şi relaxare. Multe persoane care au o tulburare alimentară în prezent, în copilărie au trecut prin experiențe traumatice: abuz emoțional, neglijenţă fizică, abuz fizic de orice fel.

Când mâncăm emoţional, nu ne putem opri, pentru că avem de umplut un gol afectiv. Cel mai vizibil semn al mâncatului emoţional este creşterea în greutate. Persoanele afectate de foamea emoțională consumă alimente rapid şi fără să le mestece adecvat. Episoadele se pot repeta de mai multe ori pe zi, inclusiv noaptea. Preferinţele alimentare merg spre produse cu conţinut caloric înalt: dulciuri, fast-food, snacks-uri sărate şi alimente grase.

Temporar va exista un sentiment de confort psihic, dar pentru o durată limitată. Consumul excesiv distrage atenţia de la problemele reale şi anesteziază simţurile, iar în cele din urmă, poate declanşa sentimente de vinovăţie, neputinţă şi ruşine. E nevoie de identificarea factorilor care declanşează emoţiile negative, ce provoacă mâncatul compulsiv.

Persoanele care se confruntă cu probleme de greutate şi vor să slăbească trebuie să abordeze aspectul emoţional al problemei. Sportul, somnul și activitatea fizică ne pot ajuta să trecem prin momente dificile fără a recurge la mâncatul emoţional. Prin notarea zilnică a obiceiului alimentar, a conţinutului meselor şi a orelor de servire, putem conştientiza mâncatul emoţional.