În acest moment, în România sunt potențiale riscuri în convergența socială, iar lipsa forței de muncă se poate amplifica prin scăderea populației active, participarea scăzută pe piața muncii, a emigrației, a declinului demografic și sistemului de educație și formare ineficient, conform unui raport al Comisiei Europene.

Raportul vorbește despre riscul mare de sărăcie, eficacitatea transferurilor sociale (cu excepția pensiilor), rata abandonului timpuriu din educație și ponderea redusă a persoanelor cu abilități digitale de bază. România se confruntă cu riscuri considerabile de sărăcie, cu disparități majore între regiuni. Ponderea totală a persoanelor expuse riscului de sărăcie a scăzut la 32% în 2023 și rămâne printre cele mai mari din UE , cu diferențe importante între regiuni (de la 12,3% în București-Ilfov la 45,3% în Sud-Est în 2023).

În ciuda îmbunătățirilor din ultimii ani, zonele rurale prezintă riscuri mari de sărăcie: disponibilitatea încă scăzută a oportunităților economice și accesul redus la sănătate, educație, locuri de muncă și servicii sociale, precum și la o protecție socială adecvată. Copiii din România au cele mai mari bariere din UE dacă vorbim de participarea la activități educaționale și extracurriculare de calitate.

Riscul de sărăcie e generat și de situația socio-economică a părinților, inclusiv de nivelul lor scăzut de educație. Migrația forței de muncă joacă are un rol important, 1 din 4 copii având un părinte care lucrează în străinătate. Sistemul de protecție socială are o eficiență limitată în atenuarea riscurilor de sărăcie și a inegalităților, arătând un acces insuficient și o adecvare scăzută.

Lipsa forței de muncă reduce și disponibilitatea asistenței medicale, cu 7,1 medici la 1 000 de locuitori în regiunea București/Ilfov față de 1,7 la 1 000 în Sud Muntenia în 2021. În zona de Sud-Est, populația cu nevoi nesatisfăcute la examen medical sau tratament este de aproape 9 ori mai mare decât în ​​Vest (10,5% față de 1,2% în 2023). Rata abandonului timpuriu la școală este una dintre cele mai ridicate din UE.

În orașe situația este mai bună, dar în zonele rurale aproape 1 din 4 tineri părăsesc școala înainte de a termina liceul, cu o tendință spre deteriorare, începând cu 2019. Pe lângă accesibilitate (naveta pe distanțe lungi pentru a ajunge la liceu), multe școli nu reușesc să ofere medii de învățare pozitive. 1 din 10 copii din școlile din mediul rural nu frecventează nicio instituție de învățământ și 1 din 3 adolescenți absentează temporar sau definitiv din cauza muncii casnice.

Calitatea educației scade din cauza lipsei de personal cu calificări adecvate, în special în zonele rurale. Rata șomajului pe termen lung (2,2% față de 2,1% în UE) s-a situat ușor peste media UE și s-a dus în jos din 2020 după ani de îmbunătățiri. Printre factorii care explică șomajul pe termen lung în România sunt deficitul de competențe și o pondere semnificativă a muncii nedeclarate, estimată la 1,4 milioane de persoane.

Salariul minim (stabilit la 3300 de lei) a avut și el creșteri importante în termeni nominali, respectiv cu 29% între ianuarie 2022 și ianuarie 2024, în vederea compensării ratei ridicate a inflației. În perioada urmîtoare se așteaptă ca salariile nominale să continue să crească semnificativ, în 2024, fiind determinate de creșterile mari ale salariilor din sectorul public.