Dintr-o figură care părea la început o curiozitate, ea a devenit o forță politică semnificativă, iar acum candidează la președinție. Cum a ajuns în acest punct și de ce mulți români o susțin, deși platforma ei este una anti-europeană, anti-NATO și prorusă?

Ei bine, Șoșoacă a reușit să se transforme într-un simbol al nemulțumirilor populare. Platforma sa populistă, plină de critici la adresa „sistemului” și a „elitei politice corupte”, lovește acolo unde doare. Într-o țară în care mulți se simt ignorați, trădați sau marginalizați, discursul ei direct și nefiltrat captează atenția. Mai mult, retorica anti-europeană și anti-NATO răsună în rândul acelora care consideră că România și-a pierdut suveranitatea în fața Bruxelles-ului și Washingtonului.

O parte din succesul ei vine și din capacitatea de a crea o imagine de outsider, un luptător neobosit pentru „poporul român”. Ea știe să capitalizeze pe nemulțumiri reale: sărăcia, lipsa de încredere în instituții, deziluzia față de promisiunile politicienilor tradiționali. Călătoriile ei la ambasada Rusiei și susținerea invaziei din Ucraina sunt un alt aspect controversat. Pentru o parte din public, ele reprezintă nu trădare, ci un gest de sfidare la adresa Vestului. Șoșoacă merge atât de departe încât sugerează că o eventuală victorie a Rusiei ar putea aduce înapoi teritoriile pierdute de România după Al Doilea Război Mondial. Un mesaj atractiv pentru cei care simt că țara noastră a fost nedreptățită în istorie.

Popularitatea ei crește pe fondul unui val mai larg de naționalism și suveranism care a cuprins Europa. Șoșoacă se folosește de o narațiune emoțională, în care România apare ca o victimă, iar ea, salvatoarea care va reda „măreția pierdută”. Această retorică prinde la un public sătul de politici internaționale complicate și contracte economice pe care nu le înțeleg. Mulți simt nevoia unei figuri autoritare care să le spună că România poate să se descurce singură, fără Uniunea Europeană sau NATO.

Însă, pe lângă tot acest populism, există și o doză de spectacol. Șoșoacă știe cum să atragă atenția – fie că e prin discursuri inflamatorii, fie prin aparițiile publice dramatice, ca atunci când a declarat că a fost amenințată cu moartea și că i s-au pus piedici pentru a-și depune candidatura. Toate aceste elemente contribuie la construirea unui mit în jurul ei, al unui erou care luptă împotriva unor forțe invizibile.

Totuși, cifrele recente arată că partidul ei, SOS România, va intra în Parlament cu aproximativ 7% din voturi, un procent deloc neglijabil. Într-un peisaj politic fragmentat și volatil, aceasta poate fi o bază solidă pentru viitoare alianțe sau chiar pentru a deveni o voce puternică în opoziție.

Pe scurt, Diana Șoșoacă a reușit să se impună într-un spațiu politic aglomerat printr-un amestec de populism, naționalism și tactici de șoc. În timp ce mulți o consideră o amenințare, există un public semnificativ care se identifică cu mesajele ei și care crede că ea reprezintă schimbarea de care România are nevoie. Rămâne de văzut cum va evolua acest fenomen și cât de departe va ajunge în politica românească. ( SURSA: RASCRUCEA.RO )