Cantitatea de alimente pe care o consumăm ar trebui să fie proporţională cu mişcarea pe care o facem. Conform medicului primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice, Dr. Doru Negru, măncărurile de sărbători ar trebui consumate în cantităţi mici, alternate apoi cu mişcare, mai spune medicul, mai ales dacă înainte a existat o perioadă de post.

„Recomand ceea ce spune toată lumea: dacă nu alergăm mai mult, de ce să mâncăm mai mult? Vrei să mănânci doi mici şi o bere, nu te opreşte nimeni, de la doi mici, însă, la 20 e mare distanţă. Şi dacă mănânci doi mici, de ce să mai mănânci şi o friptură mare? Aici e toată povestea. Şi cu Paştele, la fel. Te înfometezi cronic în perioada postului, nimeni nu spune să nu mănânci bucatele tradiţionale de Paşte, mănânci un ou, nu mănânci 20 de ouă. Dacă mănânci un ou, poţi să mănânci şi nişte drob. Cât? Un 25-50 de grame, de ce trebuie să mănânci mai mult?

Vrei şi o bucăţică de friptură de miel, cine spune să nu mănânci, foarte bun, dar, carnea de mânzat este o carne relativ greu de digerat. Este vorba să mănânci puţin, nimeni nu te obligă să mănânci tot”. Medicul Doru Negru vorbeşte despre complicaţiile care pot apărea după un consum excesiv de alimente: pancreatita acută şi atacul de gută,.Totul se reduce la cât mănâncăm și nu neapărat ce mănâncăm.

„Aprob şi înţeleg plăcerea şi bucuria, dar întrebarea e cât, nu ce. Atât ai alergat, atât mănânci. Dacă mănânci puţin, nu se întâmplă nimic. Dar vedeţi, sunt intoxicaţiile cu mâncare, intoxicaţia cronică care se cheamă obezitate şi cea acută care se cheamă indigestie sau toxiinfecţie alimentară. Poţi să faci pancreatită acută, că mănânci foarte mult odată, poţi să faci atacul de gută, că ai mâncat foarte multă carne de mânzat, de animal tânăr, de miel. 

Proteinele animale, prin mecanismul de digestie se transformă în acid uric iar acidul uric se elimină renal sau se depune în articulaţii şi te doare de-ţi sar capacele. Ideea e cât mănânci, nu ce mănânci. Nimeni nu spune să nu mănânci, dar de aici până la a recupera tot ce nu ai mâncat într-o lună înainte de Paşte mi se pare absurd şi penibil”, a precizat medicul. 

Mişcarea este foarte importantă pentru că, dacă dai din picioare, atunci poţi să arzi mai repede ceea ce ai vârât pe sub nas. După o masă copioasă zău dacă îţi vine să te mişti, eu zic să nu fie masa copioasă, iar după masă să facem o plimbare, un sfert de oră, 20 de minute e bucuria sufletului, se simte şi burta bine, te simţi şi tu bine, e o feerie mai ales că e vreme frumoasă, nici foarte cald, nici foarte frig”, susține medicul. 

Saţietatea este starea anormală, ci nu aceea de foame. Organismul nostru este adaptat la foame. Mâncarea trebuie să fie un mijloc pentru a supravieţui, ci nu un scop în sine. „Vedeţi, milioane de ani i-au trebuit mamei natură să ne facă aşa cum ne-a făcut. Noi suntem adaptaţi la foame, noi suntem animale, starea normală a animalului e foamea, anormală e saţietatea. Noi am transformat normalul şi firescul, foamea, într-o excepţie cu care nu ne-am întâlnit niciodată, iar excepţia, saţietatea, în ceva cotidian.

Boala noastră, cum o spun de ani de zile, se cheamă intoxicaţie cronică voluntară cu mâncare la un sedentar. Noi am mâncat de foame o singură dată în viaţă: când eram sugari. După aia am mâncat din orice altă cauză: că ne-au silit părinţii, de bucurie, de necaz, de socializare, de orice, numai de foame nu. Normal este să mănânci pentru cât şi cum alergi, ori noi nu mai alergăm, am întors maşina lumii cu susul în jos, am tansformat mijlocul într-un scop.

Din câte ştiu eu mâncarea e un mijloc de a supravieţui, nu e un scop. Ca şi banul, e un mijloc de schimb, nu e un scop. De ce trebuie într-una să ne plecăm în faţa mâncării?” Am întors maşina lumii invers, am transformat sărbătoarea sufletului în sărbătoarea burţii. Da, e o sărbătoare, bucură-te, dar asta nu înseamnă că trebuie să te îmbuibi. Masă plină, de ce trebuie să fie masă plină? După aceea ne simţim obligaţi, e păcat, ia uite câte am făcut, cum să nu le mănânc? Dar cine te pune să le mănânci?”, a declarat Dr. Doru Negru,